Totul a inceput din cauza Jocului. Amandoi stiau cat poate fi de captivant, stiau ca are sa se termine in apropierea serii cu un “La revedere!” fluturat delicat si pe jumatate meritat din partea amandurora.Dar oare stiau ei ce anume vor simti apoi? In singuratate? E adevarat, au fost mai singuri decat erau la despartire, atunci cand isi imparteau imbratisari si cand isi furau unul altuia saruturi usoare pe buze patate de nicotina.
Doi straini impartasind un pat. Doi straini tinandu-se in brate. Doi straini jucandu-se cu trupul celuilalt in timp ce sopteau ode Placerii.
“Iubeste trupul, nu Omul!” – o maxima dupa care se ghideaza numai cei ce nu simt parfumul iubitei in momentele cu lumina difuza. Si totusi, doi straini au putut sa simta mai mult decat doi indragostiti. Apoi vraja s-a rupt, el si-a reluat locul in Realitate, iar ea se sfarama cu fiecare treapta a blocului de patru etaje. O lacrima si un suflet istovit…asta a fost pedeapsa pentru o seara de dragoste fara dragoste.
Si totusi, Jocul lor a ramas intact. Jocul a fost singurul lucru care i-a apropiat pe cei doi indeajuns de mult incat sa se simta cu fiecare centimetru al epidermei. Nu a fost vorba de iubire, dar nu a fost nici o simpla seara in care tot ce conteaza e placerea fizica, nu a fost o incalcare o legii. A fost o intelegere bazata pe dorinta, o intelegere pe care amandoi doreau sa o onoreze si din care amandoi voiau sa ramana cu amintirea pura a unei atingeri. O intelegere ce se voia a fi uitata in clipa in care nu va mai exista mirosul parfumului ei in apartamentul lui, in care ea va scapa de urmele invinetite de pe sani si gat, in clipa in care, pentru amandoi, acea seara nu va ramane decat amintirea unui vis ce pastreaza senzatii acute si, nu in ultimul rand, placute.
***
O astepta in coltul strazii. Stia ca trebuie sa apara, doar vorbisera cu o jumatate de ora inainte si isi dadusera intalnire. Era prima oara cand se vedeau fata in fata. Ciudat, dar simtea ca o stie pe necunoscuta ce avea sa o conduca in patul lui. Desigur, mai vorbisera, stia cum ii suna vocea si o vazuse in cateva poze, dar avea straniul sentiment ca putea sa ii simta palma tremuranda in mana lui, ca ea va lasa ochii in pamant de indata ce isi vor da mainile ca pentru a face cunostinta. Doar era un gest firesc ce putea trece si ca o gluma si o aluzie subtila a tot ce se voia facut in acea dupa-amiaza. Trecusera deja doua autobuze si ea tot nu se arata. El devenea usor nervos, dar isi pastra aparenta de calm in cazul in care pustoaica ar fi dorit sa ii joace o mica farsa si sa il ia prin surprindere strecurandu-se in spatele lui. Al treilea autobuz. “E cald tare, sper sa ploua! Ar fi placut sa ploua…” O voce in spatele lui. Nu si-a dat seama cand ea a coborat din masina, era mult prea concentrat sa ramana calm incat nici nu a observat silueta cu un cap mai mica decat el in timp ce se rotea lent in jurul lui, ca pentru un control medical. La asa ceva nu se asteptase. Dar ii placea atitudinea ei deschisa, in ciuda faptului ca ar fi dorit-o docila, gata sa ii cada in brate la primul cuvant aruncat despre lucrurile ce se vor intampla in doar cateva momente. Era doar o copila imbracata in alb, o simpla copila pe care o duce de mana, inconstient, spre usa apartamentului sau. Ii place. Ii place sa stie ca poate sa faca orice in afara de a o rani, ii place sa ii simta pielea fina si ii place sa vada parul ei blond si privirea ei curioasa de noile locuri pe care le vede. Un pahar de apa pentru a domoli setea ei si o priveste zambind. In doar cateva clipe o va avea, o va simti si ii va dicta felul in care se vor juca. E doar finalul, maine nu va mai exista, doar acum conteaza, doar acum o poate face sa se bucure de mangaierile lui cat timp el se plimba cu palma de-a lungul coapselor ei.
Se stinge lumina, se trage oblonul…doar cearsafurile se aud fosnind.
***
“Poate ar fi fost mai bine sa nu o fi facut? Nu…a fost bine, a fost mult prea bine si pentru prima data m-am simtit dorita. Doar ca, as fi vrut sa ma vrea pentru mine, nu pentru un trup ce oricum se va ofili. Din seara aia nu a sunat, nu am vorbit, iar eu ii simt atingerea, dar nu ii deslusesc chipul. Oricum, daca l-as vedea maine pe strada ce as putea sa ii zic? Multumesc?! Pentru ce?…Nu ar avea nici un sens. Si totusi, as vrea sa imi confirme ca s-a intamplat si ca a fost la fel de placut pentru el cat a fost si pentru mine. As strica Jocul, regulile le-am conturat noi, din cauza asta este valid si legitim si nu, nu m-am indragostit de el. A fost primul. Atat!”
***
Nici unul din ei nu stia ce vor simti dupa ce se va termina acea seara, dupa ce se va sfarsi acel Joc pe cat de banal pe atat de nociv. Nu stiau ca maine vor ramane singuri si izolati in ei insisi. Nu stiau ca in seara aceea ar fi trebuit sa rosteasca altceva la plecare.
